Rujul, unul dintre cele mai iconice produse de machiaj, a devenit un simbol al feminității și al frumuseții în diverse culturi de-a lungul istoriei. Această mică tija de culoare are o poveste fascinantă care se întinde pe mii de ani și reflectă schimbările sociale, economice și culturale din întreaga lume.

Istoria rujului începe în Mesopotamia antică, unde femeile foloseau pietre semiprețioase măcinate pentru a-și colora buzele. În Egiptul antic, rujul era folosit de ambele sexe. Cleopatra, regina Egiptului, este cunoscută pentru utilizarea unui ruj realizat dintr-un amestec de carmin extras din insecte și ceară de albine. Egiptenii foloseau, de asemenea, un pigment roșu obținut din ierburi și argile.

În Grecia antică, rujul avea un rol simbolic, fiind folosit în principal de curtezane. Totuși, acest obicei a început să se schimbe în Roma antică, unde femeile de rang înalt purtau ruj pentru a-și sublinia statutul social. Romanii foloseau un amestec de ocru roșu, fucus (o algă) și ceară de albine pentru a obține rujul.

În Evul Mediu, utilizarea rujului a scăzut semnificativ în Europa, din cauza influenței Bisericii Catolice, care asocia machiajul cu păcatul și imoralitatea. Cu toate acestea, în Renaștere, rujul a cunoscut o renaștere. Femeile din aristocrație își colorau buzele cu un amestec de plante și minerale. Regina Elisabeta I a Angliei era cunoscută pentru utilizarea unui ruj obținut din ceară de albine și sulfide de mercur, care îi conferă o nuanță distinctă de roșu.

Citește și: Lumea parfumurilor de lux

Rujul: istorie și informații necesare

În secolul al XIX-lea, revoluția industrială a adus schimbări majore în producția de cosmetice. Rujul a devenit mai accesibil datorită producției în masă. În 1884, în Paris, a fost lansat primul ruj comercial sub formă de baton de către compania franceză Guerlain. Acesta era realizat din ceară de albine, unt de căprioară și ulei de ricin, fiind ambalat într-o carcasă de hârtie de mătase.

Secolul al XX-lea a marcat transformarea rujului într-un produs indispensabil pentru femei. În anii 1920, rujul roșu a devenit un simbol al emancipării femeilor, fiind popularizat de starurile de cinema și de mișcarea sufragetelor. Pentru această perioadă, companii precum Elizabeth Arden și Helena Rubinstein au început să producă rujuri într-o gamă largă de nuanțe și formule.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rujul a continuat să fie un simbol al feminității și al rezistenței. De exemplu, Winston Churchill a considerat rujul esențial pentru moralul femeilor și a refuzat să îl raționalizeze, spre deosebire de alte produse cosmetice.

În anii 1950 și 1960, rujul a devenit un accesoriu de modă, cu vedete precum Marilyn Monroe și Audrey Hepburn care au stabilit tendințe în culori și stiluri. De asemenea, a apărut rujul de lungă durată, formulat pentru a rezista pe parcursul întregii zile fără reaplicare frecventă.

Rujul: Informații mai puțin cunoscute

În trecut, ingredientele folosite pentru a produce rujuri erau adesea exotice și neobișnuite. În Japonia feudală, femeile foloseau petale de flori de cartof dulce pentru a-și colora buzele. Europa medievală, un pigment roșu era extras din coșenilă, o insectă parazită a cactușilor, metodă care este încă folosită în producția modernă de rujuri și coloranți alimentari.

Rujul și Legislația

În 1770, Parlamentul Britanic a încercat să adopte o lege care declara că femeile care foloseau machiajul pentru a atrage bărbați în căsătorie ar putea fi acuzate de vrăjitorie. Aceasta reflectă atitudinea negativă față de machiaj în anumite perioade istorice. De asemenea, în anii 1920, în Statele Unite, au existat campanii care susțineau că rujul ar putea fi o formă de rebeliune socială.

Rujul în Diverse Culturi

În India antică, femeile foloseau pudra de betel pentru a-și colora buzele și dinții într-o nuanță roșie închisă, un simbol al frumuseții și al sănătății. În America precolumbiană, aztecii și mayașii foloseau un amestec de insecte și plante pentru a obține un pigment roșu, utilizat atât pentru machiaj, cât și pentru ceremonii religioase.

Rujul și Avansurile Tehnologice

În anii 1930, compania Max Factor a introdus rujul rezistent la apă, conceput inițial pentru actrițele de la Hollywood. Anii 1980, au apărut rujurile cu efecte de hidratare și protecție solară, reflectând preocuparea crescândă pentru sănătatea pielii. În prezent, rujurile includ adesea ingrediente anti-îmbătrânire și sunt formulate pentru a oferi beneficii suplimentare, cum ar fi hidratarea intensă și volumizarea buzelor.

Rujul vine într-o varietate incredibilă de culori, texturi și formule, reflectând diversitatea și individualitatea utilizatorilor săi. De la rujuri mate și cremoase, la cele lichide și strălucitoare, inovațiile în producția de rujuri continuă să răspundă nevoilor și preferințelor variate ale consumatorilor.