În următorul text am analizat de ce ar trebui săptămâna redusă la 4 zile de lucru, oferind argumente din viața de zi cu zi și încercând să oferim o perspectivă nouă asupra lucrurilor pentru care muncim pe parcursul vieții.
Trăim într-o era unde tehnologia începe să fie următorul zeu. Aceasta ne oferă din ce în ce mai multe posibilități de disctracție, divertisment și încearcă să ne ușureze viața pe cât mai mult posibil. Societatea în care trăim a decis, în mod colectiv, că evoluția tehnologiei este unul dintre scopurile noastre pe care le avem pe acest pământ. Indiferent dacă vorbim de tehnologii care ne promit că o să colonizăm alte planete sau oameni de știință care se bat cu pumnul în piept că moartea este o simplă boală care poate să fie eradicată sau o simplă mașină modernă de făcut cafea la care putem să îi adresăm două cuvinte și ea să ne pregătească băutura preferată, evoluția tehnologiei este mereu gata să ne facă viața mai bună.
“De ce lucrez atât de mult?” sau “Pentru ce lucrez atât de mult?”
Pentru a atinge acele obiective însă, suntem nevoiți să sacrificăm anumite lucruri. Toate aceste industrii care încearcă să prospere, să cucerească din ce în ce mai mult necunoscutul și să scoată invenții din ce în ce mai uimitoare, s-ar putea să ne coste însuși viața noastră. Pentru a putea trăi, suntem nevoiți să câștigăm bani. Pentru a câștiga bani, suntem nevoiți să lucrăm. Ca să, suntem nevoiți să învățăm o meserie. Pentru a învăța o meserie, este nevoie să studiem acel domeniu.
Pentru a înțelege mai bine, propun un exercițiu de imaginație. Un copilaș din România se bucură de ultima sa zi de vacanță, jucându-se cu prietenii lui pe afară, înainte de a începe ciclul școlar. Anii trec, iar copilul ajunge un adoleșcent cu o notă mare la bacalaureat. Acesta intră la o facultate de IT, iar până să realizeze exact ceea ce dorește să facă cu viața lui, se trezește că lucrează la o corporație, de luni până vineri, de la ora 9 dimineața până la ora 17:00. Salariul îi permite să își acopere întreținerea și cheltuielile, iar la final rămâne și cu o sumă de bani modestă pe care își permite să îi cheltuiască. Așa că acesta începe să își cumpere din ce în ce mai multe “bunuri” care se bucură de evoluția tehnologiei, o mașină care tunde iarba singură, un aparat care face cafeau în 30 de secunde și tot felul de altfel de aparate. În timp ce casa acestuia se umple cu astfel de obiecte din ce în ce mai mult, aceasta realizează că anumite plăceri, precum a-și prepara singur cafeaua, au dispărut din viața sa. Ba chiar mai mult decât atât, exemplul nostru ipotetic observă că a început să lucreze din ce în ce mai mult, deoarece, aparatele fac mare parte din treaba lui.
Marea majoritate a oamenilor din societatea noastră au un job clasic de “9 to 5”, 5 sau poate chiar 6 zile pe săptămână. Exact ca și băiatul din exemplul nostru, oamenii care lucrează în acel mod sunt nevoiți să își petreacă o mare parte din viață, lucrând. Să sperăm că fiecare om și-a găsit plăcerea în viață, deoarece sună foarte dezastruos să credem că există oameni care sunt obligați să munească aproape zi de zi, aproximativ jumătate de zi, un job pe care îl urăsc din tot sufletul, nu? Din păcate, acești oameni există. Acestă ideologie de consumerism, ne-a făcut să credem că viața este doar muncă, de pe urma căreia putem să ne cumpărăm lucruri care ne pot aduce fericire. Deci dacă câștigăm mulți bani, putem cumpăra multă fericire, dacă nu câștigăm mulți bani, stăm să ne gândim cum să câștigăm mulți bani, pentru a cumpăra mai multa fericire, până la urmă toți dorim să fim fericiți.
Avantajele la săptămâna redusă la 4 zile de lucru
Problema este că timpul nostru este limitat. Astăzi putem munci în speranța că vom primi o promovare, iar mâine o tragedie ne poate lăsa postul vacant. Așa că, e normal să ne întrebăm, în timp ce puțină panică ne cuprinde inima, ce ar trebui să facem? În primul rând, trebuie să conștietizăm ca noi ca și oameni, nu am fost făcuți să lucrăm în astfel de condiții. De la apariția primului om până acum, evoluția ne-a trecut prin multe schimbări fizice și psihice, însă acestea nu au ținut pasul cu dezvoltarea tehnologiei și a societății omului. Probabil, ipotetic vorbind, dacă i-am povesti unui neanderthal că noi lucrăm marea majoritate a vieții să strângem bani ca să ne cumpărm lucruri pentru o doză de dopamină, din nou și din nou și din nou, probabil, că acesta și-ar lua bâta de lemn în spate și ne-ar întreba unde poate mânca o bucată de carne de mamut, în timp ce s-ar râde de noi cu poftă. Totuși, înainte să ne supărăm pe neanderthal-ul care continuă să râdă de noi, am putea să ne întrebăm, ce am putea rezolva? Pentru a ușura munca, răspunsul este, 4 zile de muncă pe săptămână.
Ce să facem?
Dacă am reduce măcar cu o zi programul de muncă, am putea avea rezultate fașcinante. În primul rând, am scăpa de o mică parte din stresul care provine de la muncă, am putea răsufla mai ușurați că vine o zi de vineri, în care putem ieși la o bere cu prietenii sau la o pișcină cu familia, să ne bucurăm de o soarele arzător de afară. Practic, am putea să ne bucurăm mai mult de momentele care chiar contează în viață. Cu o zi în plus liberă pe săptămână, nivelul depresiei globale ar scade, oamenii ar socializa mai mult și ar reuși să își urmeze hobby-urile cu mai multă pasiune și spor. Două zile libere pe săptămână sunt insuficiente pentru a putea să ne bucurăm de lumea în care trăim. Dacă s-ar implementa această idee, poate am reuși să luăm o pauză din această fugă disperată după bani, să luăm o gură bună de aer și să ne amintim să mai și trăim, nu doar să existăm într-o lume care ne dă bani pentru a îi consuma în speranța că o să câștigăm și mai mulți bani cândva.
